Piața de carte pentru un bedefil
Cu Gaudeamus s-a încheiat sesiunea marilor evenimente comerciale de cultură din 2019. Dacă Eastern European ComicCon a fost cu precădere dedicat socializării și schimbului de experiență, iar Bookfest a avut o destul de puternică componentă de promovare a unor imagini culturale și identități, Gaudeamus a fost un târg de carte în sensul strict al cuvântului.
De aceea impresia pe care o lasă este mult mai apropiată de situația de pe teren, din librării, în care piața de carte e departe de a fi echivalentă cu piața de beletristică. Ficțiunea împarte rafturile cu non-ficțiunea lejeră, materiale educaționale sau distractive, iar proza coabitează cu ilustrația (însă rareori armonizate în bandă desenată). Acest fapt se prezintă foarte elocvent în densitatea destul de mare a standurilor dedicate puzzleurilor, jocurilor de societate și jucăriilor.
În privința cărților ilustrate și educaționale pot spune că mă bucură calitatea grafică, fiind mult mai inventive și sensibil stilizate decât fotocolajele pe care mi le aduc aminte de la sfârșitul anilor '90. Chiar dacă nu au debutat acum, de interes mai ales pentru cititorii de bandă desenată mi se par albumele Hărți, realizat de Daniel Mizieliński împreună cu Aleksandra Mizielińska și Timeline de Peter Goes, care folosesc abordări diagramatice pe care le vom putea descoperi de asemenea în Enciclopedia Pământului Dintâi, precum și Aventurile lui Fram, ursul polar, ilustrată de Alexandra Abagiu. Această specie nici nu este dedicată exclusiv copiilor, după cum atestă succesul cărților de ilustrație documentară realizate de Radu Oltean, din care tocmai s-a lansat recent Dacia. Războaiele cu romanii. Sarmizegetusa.
În aceste apariții putem găsi chiar scurte benzi desenate, cum ar fi în seria Caietele Fillizat, care se folosesc de jocuri, diagrame care înglobează tehnici de bandă desenată și chiar de benzi desenate pentru a-i familiariza pe cei mici cu diferite concepte de psihologie, astfel încât să se poată raporta sănătos la propriile sentimente.
Din acest punct de vedere probabil că cea mai mare sincronizare dintre bandă desenată și album de carte pentru copii e dată de În bucătăria de noapte de Maurice Sendak, în care povestea lui Mickey care încearcă să adoarmă și aproape este copt într-un tort de trei bucătari imenși este redată în stilul lui Winsor McCay din Little Nemo.
Cultura BD are și un circuit invers. La YoungArt putem găsi două romane young-adult cu personaje celebre de la DC Comics. Iar în Superman vs. Salinger, Andrei Mocuța strânge proză scurtă și foarte scurtă în care supereroii ocupă un rol central; textele variază de la argumente pentru superioritatea unui personaj în fața altuia, confesiuni ale naratorului față de legătura sa emoțională cu vreun erou, pagini de jurnal închipuit în care autorul încearcă să explice psihologia câte unui vigilante și prezentări ale unor personaje complet noi, animate de frustrări absurde.
Ca amatori de bandă desenată cred că situația este îmbucurătoarea întrucât indică deschiderea publicului către noi experiențe, noi mijloace de comunicare și surparea barierelor dintre „literatura înaltă” și „paraliteratură”.
Cât despre BD în sine, lucrurile continuă o traiectorie timid ascendentă. Probabil că cel mai important eveniment a fost lansarea albumului Asterix și goții, în prezența traducătoarei Ioana Pârvulescu care a povestit despre provocările traducerii de bandă desenată în general și a unui album Asterix bogat în calambururi și referințe culturale în particular, dar a prezentat și câteva dintre tehnicile folosite de autori pentru a caracteriza rapid antagoniștii acestui volum. Eu am încercat să explic celor prezenți felul în care această serie și-a câștigat succesul pe care acum îl luăm de-a gata.
Din nefericire la standul Grafic nu s-a putut găsi Arabul de mâine (în pregătire pentru sfârșitul acestui an), deși îl anunțasem, dar a apărut în schimb Colecția esențială Calvin și Hobbes de Bill Watterson, în traducerea lui Florin Bican. Deoarece Watterson s-a împotrivit comercializării personajelor sale în altă formă decât bandă desenată, această serie a ajuns să fie cunoscută publicului larg mai mult prin prisma unor poante relativ simplist politice care se dedau ușor viralizării pe rețelele de socializare. Acum, în schimb, publicul român poate face astfel cunoștință cu episoadele mai subtile precum și cu stripurile care capturează expresiv logica proprie a copilăriei sau mai ales cu planșele duminicale care debordează de energie, imaginație și măiestrie în arta povestirii vizuale.
Surprinzătoare și încântătoarea este apariția lui Darwin, expediția pe Beagle de Fabien Grolleau și Jérémie Royer. Realizarea grafică deosebită, narațiunea grafică sofisticată și subiectul care în ciuda unei asumate și anunțate romanțări nu se sfiește de a prezenta aspectele mai întunecate consemnate de Darwin în jurnalul său, fac din acest roman grafic o foarte importantă apariție la acest final de an.
Editura Casa Radio continuă adaptările în bandă desenate a basmelor românești, de data această venind cu două scurte albume: Greuceanu de Octav Ungureanu și Alexandru Ciubotariu, și Povestea porcului de Xenia Pamfil. Aceasta din urmă marchează și un debut de mult așteptat din partea Xeniei Pamfil în banda desenată mainstream românească după ce deja a apărut în străinătate cu romanul grafic Mishka and the Sea Devil la Action Lab, a desenat seria Raven, The Pirate Princess tot la Action Lab și a realizat un reboot în bandă desenată pentru Rainbow Brite la Dynamite.
O dezamăgire este lipsa următorului volum din seria Corto Maltese, tradusă până acum de Cartea Copiilor, serie care conține titluri indispensabile pentru orice cititor sau autor de bandă desenată.
Ediția din acest an al târgului de carte Gaudeamus mi-a lăsat impresia că publicul românesc discriminează mult mai puțin decât în trecut (sau decât aveam în trecut impresia) în privința formatului. Poate din cauza ritmului din ce în ce mai accelerat al vieții preferăm eficiența imaginii, poate utilizarea cu mai mare intensitate a web-ului ne alfabetizează vizual involuntar. În orice caz, alăturarea dintre imagine și cuvânt pare din ce în ce mai puțin stigmatizată.
Articol de Alin Răuțoiu
