În căutarea benzii desenate la Bookfest 2019
Banda desenată nu a lipsit de la salonul de carte Bookfest, însă editurile încă par să se confrunte cu dificultăți în a o prezenta publicului.
Banda desenată ca gen literar
Grupul editorial Art, prin imprintul Grafic, a venit de departe cu cea mai matură ofertă, putând astfel să dedice un stand doar benzii desenate. Aceasta fiind probabil abordarea preferată de orice bedefil, colecționar sau chiar cititor ocazional. Ademenit de noutăți ca Sandman sau Saga, vizitatorul se poate întâlni ușor cu multe alte titluri, unele care i-au scăpat, altele de care a uitat. Mai ales într-un peisaj editorial ca cel românesc în care rarele apariții de acest fel tind să se piardă din atenția potențialilor cumpărători. Pe de altă parte, asta presupune ca un space opera pestriț cum este Saga să stea lângă un titlu horror/ dark fantasy ca Sandman, lângă o colecție de comic strips cu umor cotidian precum Mici momente de iubire sau benzi cu supereroi ca Batman: Conclavul bufnițelor și Wonder Woman: Terra Unu.
Într-un colț din standul Culture is GREAT al British Council se reproducea o situație asemănătoare. Romanele grafice pentru adulți Cassandra Drake, Watchmen și V for Vendetta, primul un thriller, cele din urmă două povești distopice, se găseau lângă volume pentru toate vârstele de Raymond Briggs și albume cu Winnie the Pooh.
Banda desenată ca album de artă
Deloc surprinzător, în cadrul expoziției Lire la France (organizată de Institutul Francez, Librăria Kyralina și Biroul Internațional al Editorilor Francezi) banda desenată stă înconjurată de albume de artă. Aici, vizitatorul s-a putut întâlni cu Bastien Vives, cu Enki Bilal și a putut răsfoi câteva publicații de la Casterman și Dargaud. Această încadrare poate face privitorul să aprecieze latura grafică a benzii desenate și o încarcă cu un oarece capital simbolic, însă îi poate ciunti din caracterul literar. Îi poate chiar sugera privitorului că este de ajuns să se uite peste ilustrațiile atractive, nu neapărat să o și citească.
Banda desenată ca literatură pentru copii
Cea mai întâlnită metodă de a prezenta banda desenată publicului larg a fost, ca de obicei, de a o asimila literaturii pentru copii. Strategie care nu știu sigur cât este aplicată din cauza preconcepțiilor publicului și cât le alimentează. În orice caz, efectul poate fi destul de curios, mai ales atunci când benzile desenate alese nu se adresează copiilor, ci mai degrabă pre-adolescenților sau chiar adolescenților. La editura DHP albumele Micul Prinț și Soliman Magnificul, cu ilustrațiile încărcate și textul abundent parcă erau ascunse, numai pentru pasionatul de bandă desenată care nu le-a cumpărat în anii trecuți, dar știe de existența lor. Polirom a expus cu mândrie adaptările în bandă desenată după Ferma animalelor, respectiv ...Să ucizi o pasăre cântătoare, dar mai ales această din urmă e la un cu totul alt nivel de lectură decât restul titlurilor din colecția Junior.
Banda desenată ca motor al relațiilor internaționale
Am menționat deja expozițiile Culture is GREAT și Lire la France. Celor două li se alătură și Window to the Arab World, unde se putea răsfoi cel puțin un volum din seria Akissi de Marguerite Abouet. Comunicând atât prin imagini, cât și cuvinte, banda desenată poate condensa foarte eficient informație, reușind să facă rapid legătura între diferite culturi. De asemenea, ținând cont că oferta locală este încă relativ limitată, volume mari, impecabil reproduse atrag aproape automat atenția.
Banda desenată ca obiect de anticariat
A fost prezentă și Bookoteca, aducând cutii de tip longbox cu reviste de bandă desenată americană prin care vizitatorii să cotrobăie, în speranța că vor găsi mici bijuterii. Totuși, în cadrul unui Comic Con practica aceasta face parte din spiritul târgului. Aici, în schimb, ne amintim că o astfel de revistă costă cam jumătate din prețul oricărei alte cărți de proză.
Banda desenată accidental
Sâmbătă s-a lansat volumul de poezie SF Hotel Cosmos la editura Fractalia. Volum, care conține ilustrații semnate de artiști români de bandă desenată alternativă, astfel încât multe dintre aceste ilustrații sunt de fapt benzi desenate. Benzi desenate abstracte sau lirice, dar benzi desenate orișicum. De asemenea, la editura Publica, cărțile pentru copii ale lui Max Brailler sunt și ele ilustrate ori cu scurte benzi desenate ori folosind tehnici de bandă desenată.
Concluzii
Cam astfel s-a putut regăsi banda desenată la Bookfest. Toate aceste abordări arată o negociere între obiectivele editurilor și așteptările publicului, iar multe dintre acestea pot coabita împreună, deoarece banda desenată nu este un singur lucru. Dacă s-ar evita anumite stângăcii, iar anumite direcții ar fi urmărite cu intenție de către edituri, chiar cred că astfel i s-ar putea comunica publicului că banda desenată este de fapt un mediu. Un mediu prin care se poate realiza orice gen de literatură, un mediu care deși are potențial literar, poate fi exploatat artistic.
Reportaj de Alin Răuțoiu