Recitindu-l pe Ionel Teodoreanu, am avut mereu în minte sensul ascuns pe care, contemplând tablourile lui Poussin, Erwin Panofsky îl redescoperea în miezul utopiei arcadice - Et in Arcadia ego -, şi anume sensul unei fericiri prezente ameninţate de moarte acolo unde există toate semnele nostalgiei, ale reproiectării fericirii în trecut şi printr-o particulară soteriologie, în universul cărţii. Medelenismul arcadic al lui Teodoreanu l-am citit prin confruntarea cu antimedelenismul lumii care-l înconjoară, iar tensiunea creatoare care rezultă de aici construieşte nu numai personaje memorabile, o modernitate spectrală, ci şi inefabilul unei sensibilităţi inserate în contextul crepuscular al unei Moldove ce se duce şi ne seduce. (Angelo Mitchievici)
Volumul de faţă este o provocare critică şi una biografică. Explorarea textelor lui Ionel Teodoreanu a fost, simultan, şi o explorare a propriei mele vieţi: despărţire întârziată de adolescenţă, cartea reprezintă omagiul discret, adus sensibilităţii unei lumi care a fost. Situat la graniţa dintre istoria literară şi istoria ideilor, textul este şi o formă nostalgică de asumare a unei crepusculare identităţi moldoveneşti. (Ioan Stanomir)
Află mai multe despre carte din emisiunea lui Daniel Cristea Enache.
Angelo Mitchievici este în prezent lector doctor la Facultatea de Litere a Universităţii „Ovidius” din Constanţa, directorul departamentului „Ideologie şi cultură” din cadrul IICCMER (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc), membru al Uniunii Scriitorilor din România şi membru al Uniunii Cineaştilor din România. Redactează săptămânal cronica de film de la România literară.
Dintre cărţile publicate, amintim: În căutarea comunismului pierdut (coautor, alături de Paul Cernat, Ion Manolescu şi Ioan Stanomir) (2001); trilogia Explorări în comunismul românesc (coautor, alături de Paul Cernat, Ion Manolescu şi Ioan Stanomir) (2004, 2005, 2008); volumul de memorii O lume dispărută. Patru istorii personale urmate de un dialog cu H.-R. Patapievici (coautor, alături de Paul Cernat, Angelo Mitchievici şi Ion Manolescu) (2004); monografia Mateiu I. Caragiale – Fizionomii decadente (2007); volumul de povestiri Cinema (2009).
Ioan Stanomir este profesor universitar la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti. A studiat dreptul şi literele la Universitatea din Bucureşti. Este doctor în drept al Universităţii din Bucureşti.
Printre volumele publicate, se numără: A fi conservator. Antologie, comentarii şi bibliografie (coautor, alături de Laurenţiu Vlad) (2002); Naşterea constituţiei. Limbaj şi drept în Principate până la 1866 (2004); Conştiinţa conservatoare. Preliminarii la un profil intelectual (2004); O lume dispărută. Patru istorii personale, urmate de un dialog cu H.R. Patapievici (coautor, alături de Paul Cernat, Angelo Mitchievici şi Ion Manolescu) (2004); Explorări în comunismul românesc (coautor, alături de Paul Cernat, Angelo Mitchievici şi Ion Manolescu), 3 vol. (2004, 2005, 2008); Libertate, lege şi drept. O istorie a constituţionalismului românesc (2005); În jurul constituţiei. Practică politică şi ahitectură legală (2006); Spiritul conservator. De la Barbu Catargiu la Nicolae Iorga (2008); Despre sunete şi memorie. Fragmente de istoria ideilor (2009); Apărarea libertăţii (1938-1947) (2010).
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Adaugă în Coș
Ți-a plăcut produsul?
Votează și spune tuturor părerea ta aici INTRĂ ÎN CONTpentru a vota