Visul ilustrat de Mircea Pop a fost trimis de Sabrina Savoiu. Citește descrierea mai jos:

Am visat că bunică-mea era încă în viață și locuiam cu ea și cu mama și aveam un coleg super misterios la liceu, și într-o zi a dispărut. Așa că eu și mama i-am luat urma și când l-am găsit știu că am încercat să îl omor cu un topor (nu mai știu de ce, dar făcuse ceva rău), dar cumva sau altcumva am ajuns să dau în mama, accidental omorând-o. Clipă în care tipul m-a luat sub aripa lui și am plecat cât de departe posibil de la scena crimei și am dormit în pădure, iar eu n-am putut să închid un ochi pentru că eram traumatizată, iar ziua următoare dis-de-dimineață m-am ridicat de lângă el și am plecat înapoi spre oraș. Știu că eram în tramvai și mă uitam pe geam și am văzut o fetiță care încerca să coboare niște trepte pe role și cădea mereu și cumva chestia aia îmi producea satisfacție. Sau ca să sune mai puțin cinic, pur și simplu nu îmi inspira vreun strop de milă sau regret. După ce m-am dat jos din tramvai m-am oprit la un telefon public să o sun pe bunica și știu că am venit acasă arătând ca naiba și ea se purta normal. Asta e partea care chiar m-a derutat grav, și m-am trezit gândindu-mă „bine ca e doar un vis". În rest țin minte ca băiatul ăla avea coarne de cerb când m-am dus să-l confrunt și la un moment dat am intrat în ceva cârciumă, dar atât. Și după faza cu toporul eram pur și simplu împietrită pe tot parcursul. Adică n-am mai scos niciun cuvânt și n-am mai avut nicio reacție facială.

Ilustrație de Mircea Pop