Visul 1: Rătăciți în miezul nopții
„Cel mai înfricoșător vis avut în ultima vreme este legat de drumul de la mare spre casă (pe care l-am avut cu o seara înainte de la pleca de la mare). Se făcea că ne întorceam acasă de la mare si mergeam cu mașina pe varianta cea mai scurta indicata de GPS: un drum lung de țară, in mijlocul pustiului, fara case, fara oameni, fara lumina (doar lumina lunii pline), și de jur împrejur doar lanuri de grâu și de porumb. Plecasem noaptea că sa doarmă copiii pe tot parcursul drumului spre casa. Și undeva, la mijlocul drumului prin pustietate, a început a mirosi a fum in mașină. Inițial am crezut că e de afara, că cineva a dat foc la ceva (cum e obiceiul la țară). Apoi de sub capota a început să iasă puțin fum. Soțul a oprit mașina și a coborât să vadă de unde iese fumul. Eu m-am uitat la telefonul lui, pe care era pornit GPS-ul, și am observat că nu avea semnal. M-am uitat apoi la telefonul meu; la fel, semnal zero. Mi-a stat inima în loc. Blocați noaptea, pe un câmp cu porumb, departe de oraș sau sat, cu copiii în mașină, fără semnal la telefon....”