Lighioane spurcate - un nou volum de Roald Dahl
Deși e ditamai autorul, Roald Dahl se joacă scriind despre animale uluitoare. Și incită la joc și cititorii, voia bună devenind contagioasă.
Lighioane spurcate înfățișează în versuri dihănii năzdrăvane, ilustrate năstrușnic de Quentin Blake. Un porc deștept și cult, care trăia în Anglia demult, era muncit de o întrebare: „Viața ce rost are?” Inteligența lui taie în miezul situației: știe ce vor oamenii de la el, vor carnea lui trandafirie. Dacă tot și-a înțeles menirea, porcul stă acum și cumpănește dacă să o și accepte. Roy, copilul unei familii cu stare, își dorește un animal de companie cum nu mai are nimeni: un furnicar gigant. Primește cadoul, numai că furnicarului îi este tare foame, și și-o potolește într-un fel complet neașteptat.
Să vă mai spun și că din gurguiele de pe spatele unei vaci cresc aripi într-o bună zi. Ea se și pune pe zburat, ba face și acrobații. Cum să nu te minunezi de o vacă zburătoare? Iar un broscoi mare cât un porc de Crăciun zboară și el, ca lovit de streche, și ajunge în Franța. Și poate mai potrivit e să încheiem aici scurta invitație de a citi Lighioane spurcate, cu câteva versuri care ni s-au întipărit în minte:
Ajuns acasă, nu am vrut să spui
Nimic din ce pățisem, nimănui. /…/
Fiindcă, oricum, ai mei nu cred nimic,
Orice le povestesc, orice le zic.
Noi însă știm că e adevărat,
Știm că pe-o broască mare am zburat,
Știm că aievea totul s-a-ntâmplat…
Dar nu vom ști, probabil, niciodat’
De ce copiilor le este
Ușor să intre-ntr-o poveste.
Un text de Dragoș Dodu, redactor Editura Arthur
Traducere de Florin Bican
