Interviu cu ilustratorul Dan Ungureanu despre „Spărgătorul-de-Nuci și Regele Șoarecilor” de E.T.A. Hoffmann

La Târgul de Carte Gaudeamus veți găsi nu unul, ci trei volume superb ilustrate de artistul Dan Ungureanu: Povestiri după Shakespeare în două volume și Spărgătorul-de-Nuci și Regele Șoarecilor de E.T.A. Hoffmann, o poveste din secolul 19 care rămâne populară și astăzi, despre aceasta fiind vorba în interviul care urmează. Dan Ungureanu ne-a răspuns la câteva întrebări înaintea sesiunii de live drawing și autografe care va avea loc sâmbătă, 6 decembrie, de la ora 14.30, la standul Grupului Editorial ART (găsiți aici programul complet al evenimentelor Arthur, Genius, Grafic și miniGrafic).
 

Dan Ungureanu, printre noutățile din această toamnă de la Editura Arhur sunt trei cărți ilustrate de tine, printre care „Spărgătorul-de-Nuci și Regele Șoarecilor”. Tocmai bine, căci se apropie Crăciunul! Îți era familiară povestea lui E.T.A. Hoffmann? Cu ce ochi ai citit-o acum, ce ai descoperit surprinzător, ce te-a impresionat? 

Povestea Spărgătorului-de-Nuci o cunoșteam mai curând din fragmentele de balet pe muzica lui Ceaikovski, pe care le vedeam la televizor în copilărie. Dar textul integral al lui Hoffman nu îl citisem și am fost surprins de claritatea și prospețimea poveștii, de personajele complexe, de firul narativ atât de bine construit. Deși este o carte cu o vârstă venerabilă, cred că încă are puterea de a-i fascina pe noii cititori.

Sunt foarte frumoase ilustrațiile tale din acest volum, îmi plac mult și culorile pe care le-ai folosit. Cum ai ales paleta cromatică și scenele din poveste pe care să le ilustrezi? E destul de înfricoșătoare scena bătăliei cu șoarecii…

Am adunat culorile din costumele vremii, din ținutele soldaților prusaci, din jucăriile germane de lemn, din picturile Romantice. Am încercat să redau sobrietatea și răceala interioarelor germane, în contrast cu hainele colorate ale copiilor, jucăriile și podoabele de brad. Alegerea scenelor a fost ghidată de text, fiecare capitol și-a evidențiat cel mai bun moment de ilustrat. Scena bătăliei a reprezentat o luptă și pentru mine, pentru că am avut de înfruntat repulsia față de șobolani, încercând în același timp să includ cât mai multe personaje care să îl susțină pe Spărgătorul-de-Nuci.

 

Cum a decurs procesul de lucru pentru „Spărgătorul-de-Nuci și Regele Șoarecilor”? Te-ai documentat cu privire la interioare, la aspectul personajelor? Ce provocări, dacă au fost, ai întâmpinat lucrând la acest volum? Și ne poți arăta o schiță sau mai multe?

Pentru această carte am trecut prin multe teste de tehnică, de punere în pagină, de tip de ilustrație. M-au ajutat mult feedback-ul Florentinei Hojbotă și ideile minunate de punere în pagină ale lui Alexandru Daș și Anca Chiriță, care mi-au dat o nouă perspectivă asupra proiectului de carte, context și loc de desfășurare. Am pictat fiecare ilustrație cu mare bucurie, am încercat să pun cât mai multe detalii, să mă joc cu lumini și umbre mai teatrale.

Ca în cazul fiecărui text clasic, am încercat să respect adevărul istoric, așa că toate obiectele reprezentate fac parte din acel spațiu și timp. O provocare mare a fost să găsesc înfățișarea Spărgătorului meu de nuci. Am aflat despre primele jucării Spărgători din regiunea Erzgebirge, o regiune minieră din Germania. Am păstrat simbolul celor două ciocane, care aminteau de minerii din zonă, și pentru personajul meu. I-am adăugat tunica prusacă, cu fireturi argintii, i-am exagerat proporțiile pentru a-l face ușor caraghios, dar am pus accentul pe ochii mari și luminoși.

La care dintre ilustrații ți-a plăcut cel mai mult să lucrezi? Și ai un desen de care ești mulțumit în mod deosebit? Ilustrațiile cu darurile și bradul de Crăciun, cu vitrina cu jucării, chiar și cea cu bătălia se numără printre favoritele mele.

Fiecare ilustrație mi-a adus cel puțin un centimetru pătrat de bucurie. ☺ Am simțit ca o reușită ilustrația cu bradul și cea cu vitrina, dar cel mai mult m-a bucurat rezultatul scenei de bătălie pentru că, deși sunt multe personaje, totul este închegat, iar privirea este ghidată spre lupta principală.

Ar fi vreo scenă din „Spărgătorul-de-Nuci și Regele Șoarecilor” în care ți-ar plăcea să trăiești aievea preț de câteva momente sau ceasuri? Dar o scenă care te-ar înspăimânta dacă s-ar petrece în realitate?

I-aș urma fără să preget pe Marie și Spărgătorul-de-Nuci în lumea păpușilor, deci preț de mai multe clipe în două dintre ilustrațiile din carte. Cred că nimănui nu i-ar plăcea să dea nas în nas cu Regele Șoarecilor, ”Guzgan păcătos!”

Dacă i-ai trimite o scrisoare lui Moș Crăciun, ce s-ar regăsi pe lista ta de dorințe?  

Mi-aș dori creioane ascultătoare, hârtie primitoare, culori strălucitoare, texte încântătoare.