Inocența și bunăvoința care schimbă răul în bine
Scrisă și ilustrată de Tomi Ungerer în 1962, cartea Cei trei tâlhari a trecut testul timpului și a devenit un clasic al literaturii pentru copii, stârnind și astăzi încântarea micilor cititori cu povestea celor trei răufăcători care sunt aduși pe calea cea bună de o fetiță orfană pe nume Tiffany.
Departe de a fi o carte drăgălașă, Cei trei tâlhari are o latură întunecată, în stilul nonconformistului Tomi Ungerer, care și-a făcut o misiune din a prezenta copiilor o imagine realistă a lumii, cu bune și cu rele, fără a distorsiona adevărul. Prin urmare, nu avem de-a face cu niște parodii neverosimile ale unor răufăcători, ci cu personaje de-a dreptul malefice, care atacă trăsuri și jefuiesc călători – astfel că impactul schimbării lor în bine e cu atât mai mare pentru un mic cititor.
După ce am lucrat la articolul dedicat lui Tomi Ungerer, pe care îl găsiți aici, mi s-a trezit curiozitatea să citesc una din cărțile lui pentru copii. Reținusem faptul că, deși poveștile sale nu îndulcesc realitatea și cuprind adeseori elemente înfricoșătoare, protagoniștii lui nu sunt niciodată speriați –și, într-adevăr, micuța Tiffany este încântată să dea ochii cu fioroșii tâlhari, probabil o alternativă mult mai bună decât mătușa afurisită la care urma să locuiască.
Tiffany nu ține cont sau nu este conștientă de imaginea stereotipă a tâlharilor (de care se știe că trebuie să fugi țipând cu zece guri), rupând astfel cercul vicios al marginalizării și al terorii. Ba, mai mult, îi chestionează despre rostul acelor bogății fabuloase pe care le-au adunat în peșteră. Confruntați cu întrebarea inocentă a fetiței, tâlharii își dau seama că jefuiesc doar pentru că la asta se pricep cel mai bine, fără niciun plan la orizont. Și fiindcă un copil a fost prima ființă care s-a comportat cu ei natural și prietenos, viața lor capătă o nouă menire: aceea de a-i ajuta pe toți copiii abandonați și nefericiți din ținut. Peste ani, aceștia clădesc o așezare unde cinstesc memoria tâlharilor binefăcători, prin trei turnuri cu acoperișuri ce amintesc de pălăriile lor țuguiate (un detaliu care m-a emoționat).
Pentru cei mici, frazele scurte și povestea simplă sunt foarte potrivite (eu mi-aș fi dorit mai mult text, evident), iar din această economie de cuvinte, autorul reușește să construiască o istorioară cu tâlc, în care trece de la registrul grav și sumbru la unul luminos și optimist. Schimbarea este percepută și la nivel cromatic, căci de la paginile în care predomină negrul ajungem spre final la cadre pline de culoare. Ilustrațiile mi s-au părut deosebite, mai ales felul în care Tomi Ungerer îi înfățișează pe tâlhari: înveșmântați în mantii negre, li se zăresc doar ochii sub pălăriile ciudate, care pe mine m-au dus cu gândul la niște bordeie. Este una dintre imaginile acelea iconice care vor rămâne întipărite peste ani în mintea micilor cititori, cum va rămâne probabil și această poveste despre influența pozitivă a inocenței și a bunăvoinței, care uneori fac să încolțească sămânța binelui pe un pământ ostil.
Un articol de Ema Cojocaru
Cei trei tâlhari, de Tomi Ungerer
Traducere din limba engleză de Gabriel H. Decuble
Ed. Vlad și Cartea cu Genius, 2019, hardcover, 40 pagini
Vârsta recomandată: 4+
