Genius la grădiniță #98 "Băiețelul care se putea mușca de nas"
De fiecare dată vin cu recomandări pentru pitici, dar am decis să sparg tiparul și să vin de această dată cu o recomandare pentru părinți. Cartea este desigur adresată publicului care preferă nemaipomenitul, magia și unicornii, dar morala poveștii tind să cred că este mai mult pentru cei care au uitat de magie și de tărâmuri nemaivăzute. Astfel, dragi părinți vă rog respectuos să fiți atenți la firul narativ, cu siguranță veți înțelege de ce cred că această carte este în special pentru noi, adulții .
Băiețelul care se putea mușca de nas scrisă de Alex Moldovan și ilustrată de Irina Georgescu aduce în atenția publicului dornic de neobișnuit o întâmplare pe placul lor. V-ați dat deja seama că abilitatea micului băiețel era cu adevărat unică, cel puțin ai mei copii au căzut cu toții de acord că așa ceva nu au mai auzit.
Iar dacă vă întrebați de ce ar alege cineva să se muște de nas, lăsând la o parte improbabilitatea acestui fapt, părinții băiețelului au încercat să găsească explicația ajungând până în cabinetul medicilor. Băiețelul a fost măsurat, cântărit, i s-au făcut diferite teste, toate ducând la un singur rezultat: medicii au ridicat din umeri, nimeni nu mai văzuse așa ceva.
Fiind un lucru neobișnuit, chiar unic, părinții băiețelului decid că o astfel de abilitate nu trebuie ținută ascunsă, ci din contră, prezentată la publicului și nu oricum, cu focuri de artificii și fanfară, televiziuni, oficialități și vedete.
Încă de când au loc pregătirile pentru spectacol, pe fața băiețelului se citește dezaprobarea vis a vis de toată acțiunea la care trebuia să ia parte, iar dacă mă întrebați pe mine, ceva îmi spune că băiețelul nici nu a fost consultat dacă ar dori să își expună talentul în fața unor necunoscuți.
Ilustrațiile surprind uriașa mulțime din piața mare a orașului, dar și mimica băiatului din spatele cortinei asistând fără prea mare dorință la tot spectacolul care urmează să aibă loc. Se pare că nu toți își doresc să fie în lumina reflectoarelor, cu toată atenția asupra lor, copiii având o astfel de nevoie doar în preajma oamenilor cunoscuți.
O mulțime gălăgioasă care așteaptă să vadă ce poți face poate intimida până și un adult, dar un copil? Se pare că părinții băiețelului, încântați nevoie mare de talentul copilului lor, nu iau în calcul dorința băiețelului, fiind convinși că alegerea făcută este cea corectă. Însă alegerea corectă vine întodeauna atunci când și nevoile și dorințele copilului sunt ascultate, aici intervenind de fapt morala de care vă spuneam mai devreme.
Cu siguranța noi adulții știm mai multe și suntem în viața copiilor pentru a îi ghida, a îi ajuta să evolueze, dar suntem acolo și un sprijin, unul moral și emoțional care trebuie să fie atent și la nevoile lui. Povestea de azi e doar un exemplu banal în care deciziile părinților afectează, și din păcate nu în bine, cursul vieții copilului.
Din fericire, atunci când băiețelul refuză să se muște de nas în fața mulțimii, părinții înțeleg într-un final dorința acestuia. Cu toate astea, tot mă macină de ce părinții nu înțeleg când îți dorești un anumit sport sau că nu-ți place sportul ales de ei? O anumită facultate? O anumită relație?
Sunt sigură că fiecare părinte își dorește ce-i mai bun pentru propriul copil, însă din păcate nu toți înțeleg că acest bine contează în cea mai mare măsură de cum este perceput de copil.
Astfel, dacă vă spune al dumneavoastră copil că nu îi place înotul spre exemplu, încercați alte sporturi, cu siguranță este nevoie doar de variante, nu toti își doresc să devină campioni olimpici, poate vor să fie actori, iar asta nu e deloc greșit, ba din contră, atunci când au o plăcere spre ceva anume, fie că vorbim de sport sau alte abilități, noi ca adulții din viața lor nu ne rămâne de făcut decât să îi susținem.
Iar dacă totuși nu sunteți atenți la nevoile acestuia, există o probabilitate, una mare dacă mă întrebați pe mine, să le răpiți copiilor încrederea în sine, dar și sentimentul de autonomie.
Chiar dacă greșesc sau poate aleg ulterior altă direcție, asta nu le poate face niciun rău, din contră, doar le pune bazele unui adult dornic să experimenteze, să evolueze și care nu se teme de eșec. Nu sunt părinte, dar când voi fi, voi încerca pe cât posibil să țin mereu linia dintre control și protecție bine delimitată.
După fiecare lectură le pregătesc și o activitate, ceva practic sau distractiv care mă inspiră din carte. De data aceasta nasul băiețelului m-a făcut să le pregătesc mai multe personaje, dar toate fără nas. Sarcina lor: să potrivească nasul la personajul potrivit. Nu mă așteptam ca după realizarea sarcinii corect să încerce și alte variante de nas la fiecare personaj, surprinzători și plini de imaginație ca de obicei.
Cu drag,
O educatoare
Oana Paraschiv
