Genius la grădiniță #49 Căsuța somnoroasă

Azi vă invit într-un loc special, dar am o rugăminte, toată lumea trebuie să vorbească în șoaptă și să pășească cu grijă, nu am vrea să îi trezim pe somnoroși. 

Bănuiesc că dacă ești adult nu ai răspunde negativ invitației mele într-o casă unde toată lumea doarme. Cine poate refuza un somn dulce?

Nu același lucru se întâmplă dacă te găsești în situația de a avea, să zicem, 5 ani. Acolo invitația probabil ar avea un timp de gândire, în funcție de câtă ciocolată s-a mâncat în ziua respectivă sau cât de încărcată cu jocuri și activități a fost ziua.

Cu toate astea, am riscat și mi-am condus piticii în povestea lui Audrey Wood, pe care am savurat-o din cartea ei, Căsuța somnoroasă. Înca de când deschizi cartea ilustrațiile vin în sprijinul realizării unui mediu prielnic și ademenitor pentru un pui de somn.

Imaginați-vă, afară este întuneric și plouă, iar voi vă aflați în casă, în patul vostru, fiind îmbrăcați cu pijamaua voastră călduroasă. Eu recunosc că îmi doream să mă alătur celor din casă.

Iar cei din casă nu erau puțini, având o bunică, un nepot care găsește foarte confortabil corpul bunicii peste care să adoarmă. Dar mica piramidă nu se termină, pentru că peste băiețel doarme dus și cățelul, care suștine o pisică, care la rândul ei susține un șoricel, care la rândul lui devine un pat confortabil pentru un puricel.

Surprinzător, piramida reușește cumva să rămână dreaptă, asta până în momentul culminant când puricelul se trezește și îl ciupește pe șoricel. Vă imaginați zarva care se declașează. Șoricelul îl sperie pe motan, motanul îl zgârie pe cățel, cățel îl înghiontește pe băiețel, băiețelul o îmbrâncește pe bunicuță. Această mare agitație reușește cumva să destabilizeze patul și să-l rupă.

Dacă te aștepți ca cineva să se fi supărat sau rănit, te anunț cu bucurie că nimeni nu a pățit nimic, căsuța ajungând până la finalul poveștii căsuța somnoroasă în care nimeni nu mai doarme. Și nu, motivul nu e marea zarvă, ci venirea dimineții care îi surprinde pe toți în minunata curte a bunicii, jucându-se.

Este o carte care îți aduce zâmbetul pe buze, cu note de umor și ilustrații ce susțin întocmai asta. Pe lângă firul narativ amuzant și original, veți descoperi că modul de prezentare a poveștii are o formulare aparte. Povestea este prezentată în rime, folosind repetiția ca figură de stil care are rolul de a crea un rimt muzical, dar și de a oferi coeziune textului.

Iar dacă eu nu v-am convins cât este de atractivă și frumoasă această carte, aș vrea să menționez că a primit Premiul Golden Kite, fiind unul dintre cele mai prestigioase premii din domeniul literaturii pentru copii.  

Dar până la Premiul Kite, pe care în niciun caz nu vreau să-l minimalizez, aș vrea să vă spun că piticii și-au dorit încă o lecturare poveștii, chiar după ce am terminat-o. Eu zic că asta se poate considera un mare feedback pozitiv. 

Căsuța somnoroasă m-a inspirat să facem și noi o căsuță așa că ne-am pus pe treabă.

M-am ocupat eu de construcție, decupat și lipit, piticii mei fiind înca prea mici pentru asta, iar ei au avut de pictat căsuța. Și-au ales fiecare culoarea dorită, iar la sfârșit am avut un cartier de căsuțe somnoroase.

Cu drag, 

O educatoare

Oana Paraschiv