Din seria SUPERANIMALE, copiii au fost tare încântați de Cele mai mari, iar la târgul de carte din acest an am dat peste Cei mai buni părinți, scrisă de Reina Ollivier și Karel Claes și ilustrată de Steffie Padmos.
Cartea vine cu informații despre viața animalelor sălbatice, dar cu accent pe relația dintre puii de animale și părinții lor.
Cartea este de fapt o enciclopedie despre viața animalelor, de la habitat, prădători, hrană, viteza de deplasare, dar cel mai mult despre cum părinții își îngrijesc puii.
Autorii încep cu regiunile reci, unde chiar Pinguinul Imperial își face caracterizarea, de altfel, toată cartea este prezentată sub această formă.
Ilustrațiile vin în sprijinul informațiilor prezentate, astfel copiii pot înțelege mai bine explicațiile, de la cum arată animalul până la modul unic al fiecăruia dintre animale de a își îngriji puii.
Spre exemplu, mama și tatăl pinguin fac o muncă de echipă, mama fiind cea care face oul, iar mai apoi tatăl cel care îl clocește, într-un mod cel puțin unic dacă e să ne uităm la ilustrațiile ce surprind modul în care acesta îl clocește.
Sunt și multe curiozități legate de pinguini, de la modul de hrănire al puiului, cu un fel de lapte ingluvial, oferit de tată, până la pierderea în greutate a acestuia atunci când clocește oul.
Îndepărtându-ne de zonele reci ale Pământului, ajungem chiar pe meleagurile noastre, descoperind cum vulpea are grijă de puii ei.
Trebuie să menționez câteva lucruri despre ilustrații, fiind un mare plus pentru parcurgerea cu ușurință și curiozitate a copiilor.
Dimensiunea cărții, mai mare decât o carte obișnuită, oferă posibilitatea unor ilustrații generoase, ilustrații care în carte ocupă o mare parte din fiecare pagină, lucru ce captează interesul copiilor în a le analiza mai bine.
Revenind la cumătra vulpe, copiilor le este prezentat modul de supraviețuire a puilor de vulpe. Deși inițial mama vulpe naște puii în tufișuri, este mult mai sigur pentru ei să stea în vizuină până cresc, asta din cauza prădătorilor care atentează la viața micuților, prădători ce sunt menționați la fiecare animal.
Pe lângă cele menționate de mine mai sus, în carte găsim prezentarea urangutanului, peștelui clovn, flamingoului roz, cangurului roșu, lupului, dar și a căluțului de mare și a cintezei zebră australiană.
O prezentare simpatică a modului de reproducere a căluțului de mare este descrisă chiar de căluț.
O poveste de dragoste între mămica și tăticul lui, cel din urmă cucerind-o cu un dans în fiecare dimineață în jurul ei, asta da romantism.
Se pare că ei se țin de cozi și se plimbă împreună pe fundul mării. Asta până când mama face ouă pe care apoi i le dă tăticului, ouă ce se dezvoltă în marsupiul acestuia.
Iar numărul căluților de mare pe care tatăl îi scoate peste o lună este cel puțin uimitor. Voi știați că sacul de gestație ajunge să aibă între 100-200 de căluți?
De la basmul din care fac parte familia căluțului, ajungem la viața familiei de lup unde mama si tatăl lup rămân împreună pe veci.
Acolo sarcinile sunt împărțite, mama alăptând puii, iar tatăl făcând rost de hrană pentru întreaga familie.
Nici familia cintezei zebră australiană, nu duce lipsă de lucru împreună, astfel încât atât mămica, cât și tăticul clocesc ouălele pe rând. Iar pe lângă toate astea se pare că tăticul e un profesor de canto foarte răbdător, ce are propriul cântec.
Nu aceeași implicare o găsim în familia cangurului, acolo mama fiind mult mai prezentă în viața și grija pentru pui.
E o mamă atât de bună, că atunci când poartă în marsupiu un pui, mai are grijă și de alți pui mai mărișori.
Ca și în cazul cintezei zebră australiană și familia flamingo-ului roz își împarte sarcinile în mod egal, astfel ambii părinți hrănesc puiul și amândoi au grijă pe rând de cuib.
La peștele clovn este un proces mai detaliat care merită citit, fără alte precizări din partea mea.
Pentru mine ca educatoare, cartea este un punct de plecare pentru proiectele tematice despre animale și puii lor, dar cred că surprinde perfect și viața de familie a animalelor, empatia ce o dezvoltă copiilor dar și informații esențiale și curiozități despre acestea.
Partea practică, plecând de la carte, am realizat-o printr-un joc. Peștele clovn a fost vedeta, care era ascuns în 3 acvarii improvizate de mine. Pe lângă peștele clovn, în acvarii se mai găseau scoici în interiorul cărora erau litere. După ce pescuiau toate scoicile, sarcina presupunea formarea cuvintelor. Un joc ce stimulează gândirea, atenția dar și familiarizarea cu literele, copiii având sarcina de a le recunoaște, combina și utiliza pentru formarea cuvintelor.
Cu drag,
O educatoare
Oana Paraschiv
