Un autobuz condus de o văcuță. V-ați urca? Copiii nu au ezitat și au votat la unison pentru. Trebuie să specific că văcuța Betty nu era o văcuță obisnuită, fiind de fapt era chiar specială, de aici și numele cărții Betty, o văcută specială, scrisă de Anna Gullichsen și ilustrată de Cara Knuutinen.
Până să vă povestesc despre Betty, aș vrea să vă introduc puțin în poveste plecând de la linia verde. Linia verde este de fapt numele unui autobuz condus de Uno, un șofer cu experiență și punctual.
Are zilnic același traseu din port, de-a lungul bulevardului, prin intersecție, pe lângă magazin, pe lângă muzeul de artă și castel, pe lângă gară și fabrica de limonadă, apoi din nou în port.
Pe lângă același traseu, Linia verde are și aceiași călători, nu foarte mulți la număr. Într-un oraș aglomerat și mare, lumea se grăbește întodeauna să ajungă undeva, iar Linia Verde era chiar cunoscut ca fiind cel mai rapid mijloc de transport.
Societatea de Transport a orașului avea totuși o problemă cu numărul mic de pasageri. Astfel, Uno primește o scrisoare în care este înștiințat că dacă numărul de călători nu va crește, Linia Verde va fi desființată.
Pachetul uriaș ajuns în fața ușii domnului Uno schimbă desfășurarea acțiunii. Mătușa Betty din Scoția era expeditorul giganticei cutii în care se afla nici mai mult nici mai puțin decât o văcuță. Scoția este cunoscută pentru o rasă anume de vaci, aceeași rasă care era acum și în casa domnului Uno.
Vaca highland, cu blană lungă și coarne mari, este recunoscută ca simbol al Scoției, dar și pentru comportamentul ei blând și calm. Trezindu-se cu o văcuță drept cadou de la mătușa Betty, se hotărăște să o păstreze, dându-i chiar numele mătușii.
Revenind la speciala Betty, pe lângă aspectul fizic deosebit, Betty se remarcă și prin inteligență, ajungând să dezlege careuri de cuvinte încrucișate alături de Uno, dar și prin hărnicie, acordând mereu o copită de ajutorul la curățenie.
Văcuța Betty ajunge călător zilnic în autobuz, fiind mereu cu ochii ațintiți la volan, la schimbătorul de viteze sau la biletele pe care le împarte Uno.
O durere de spate îl imobilizează pe Uno la pat, iar Betty se vede nevoită să preia ea conducerea Liniei Verzi. Prima zi de muncă se dovedește chiar productivă, la final Betty alegându-se cu sandwich-uri mari, salată și busuioc, îmbrățișări și masaje, dar și mulți bani încasați pe bilete.
Însă norocul ia sfârșit când călătorii observă a doua zi că Betty nu mai este șofer. Ba mai mult de atât, controlorii o găsesc pe Betty fără bilet, se pare că și animalele au nevoie de unul pentru a călători, chiar dacă acel animal este chiar animalul de companie al șoferului și până mai ieri, chiar șoferul autobuzului.
Vizita la cofetărie, alături de fidelii lor călători, le arată lui Uno și lui Betty o nouă linie de organizare. Mai exact, Betty se va ocupa de șofat, pentru a atrage cât mai mulți călători, iar Uno îi va ajuta pe călători la compostatul biletelor.
Astfel, Linia Verde a devenit recunoscută pentru excentricul șofer al cărui stil a fost abordat de aproape toată lumea, șoferii păroșii fiind acum în toate mijloacele de transport.
Nu știu legal ce drepturi avea Betty să conducă un autobuz, dar eu și piticii mei ne-am gândit să îi ușurăm situația și i-am realizat mai multe permise de conducere, fiecare completându-l informațiile specifice în stilul propriu, să aibă Betty de unde alege.
Acum că știți că deține și un permis auto, va fi mai ușor să luați o decizie vis a vis la întrebarea adresată.
Cu drag,
O educatoare
Oana Paraschiv
