De la Rostogol la Anatol sau drumul de la roman la carte ilustrată, cu Lavinia Braniște

Traducătoare, romancieră și autoare de carte pentru copii mari și mici, Lavinia Braniște este o scriitoare complexă, care îi încântă pe adulți și pe copii deopotrivă. Eu sunt mare fană a seriei cu purcelușul Rostogol, în care am gustat cu plăcere subtilitățile politice și sociale, pe lângă poveștile amuzante, așa că atunci când am auzit că a publicat și o carte ilustrată, Anatol și Gregor la aeroport, am vrut neapărat să stau de vorbă cu ea despre experiența scrierii unei cărți pentru categoria de vârstă 3-6 ani.

1. Până acum ai scris doar pentru copii mai mari. Cum ți-a venit ideea să scrii o carte ilustrată pentru copiii ceva mai mici?

Anatol și Gregor la aeroport e o poveste care a apărut mai întâi într-o revistă, Ghidul pozneț de cultură. Atunci am avut în minte doar povestea, nu știam cine o va ilustra și nici nu știam că va ajunge o carte de sine stătătoare. Așa cum am scris și în nota biografică de la începutul cărții, am scris-o cu gândul la bunicul meu, cu care jucam șah în copilărie. Valentina Bâcu de la Ghidul pozneț e cea care a găsit această combinație minunată între textul meu și ilustrațiile Oanei Ispir. I s-a părut că ne potrivim și, într-adevăr, și mie mi-a plăcut instantaneu ce făcuse Oana pentru textul publicat în revistă. Apoi Diana de la Vlad și Cartea cu Genius m-a întrebat dacă n-am un text pentru această colecție și m-am gândit la povestea mea cu elefanții. Și Oana s-a potrivit atât de bine, încât era firesc să rămână tot ea pe ilustrație.

2. Cum ți-ai ales subiectul? Crezi că „piața de subiecte” este mai ofertantă pentru copiii mai mici sau pentru cei mai mari?

Nu mă gândesc la piețe de niciun fel când îmi aleg subiectele. Important e să mă inspire și să-mi creeze mie o emoție. Dacă pot să transmit emoția, indiferent de subiect, cred că n-am scris degeaba povestea. Deci asta e ceea ce mă interesează în primul rând.

3. Cum ai ales ilustratorul? Ce anume din stilul acestuia te-a atras astfel încă să spui: „da, se potrivește perfect cu ce am vrut eu să spun în cartea mea”?

Cred că am spus deja, în răspunsul la prima întrebare. A fost flerul unei editoare, care a știut să combine un text cu un tip anume de ilustrație. Eu nu o cunoșteam pe Oana înainte, iar munca ei îmi era destul de puțin familiară. Dar după această colaborare, sper din suflet să mai avem proiecte comune.

4. Ce-ți place mai mult să scrii? Romane sau cărți ilustrate?

Îmi place să scriu de toate și nu-mi place să scriu pentru sertar. Îmi place să scriu ca să fiu publicată, așa că scriu ce știu că are șanse să vadă lumina tiparului cât de curând. Și-mi mai place să mi se propună proiecte. Scriitorii sunt cam de capul lor, în general. Scriu ce le tună și apoi se duc cu manuscrisul la editură și așteaptă un verdict. Dar în ultima vreme, de când editorii din România au devenit mai interesați și de literatura autohtonă și au colecții de autori români pe care trebuie să le întrețină și să le crească, au început să și facă propuneri scriitorilor care-i interesează. Iar mie asta îmi place enorm. Mă flatează când cineva are încredere să-mi ceară texte, mai ales într-un domeniu atât de riscant și de alunecos cum e editarea de carte.

5. Crezi că este mai greu să scrii pentru cei mici sau mai ușor?

Mi se pare ceva mai greu, pentru că textul trebuie să fie scurt și clar, iar pentru mine asta înseamnă că trebuie să tai din multe zone. N-ai spațiu să dai volum unui personaj, trebuie să fii foarte atent să nu ai balast și trebuie să te abții de la glume complicate, care mai degrabă le-ar face cu ochiul părinților care citesc, și nu copiilor. Astea sunt preferatele mele în literatura pentru copii pe care o scriu și de aceea în cărțile cu Rostogol, de exemplu, mă simt mult mai confortabil.

Un interviu realizat de Laura Frunză

Anatol și Gregor la aeroport | hardcover (Vlad și Cartea cu Genius, 2018) 

Autor: Lavinia Braniște

Ilustrator: Oana Ispir