Cu Olguța prin Cluj - o plimbare cu Alex Moldovan

„Mi-am petrecut toată viața în Cluj, locuind la numai două adrese, aflate la câteva sute de metri una de cealaltă. Călătoresc destul de rar şi în general mă feresc de drumuri care presupun eforturi prea mari. Aşa că, plăcându-mi de mic să scriu câte-n lună şi-n stele – chiar dacă mi-au trebuit treizeci şi ceva de ani ca să şi public – am zis c-ar fi păcat să ratez ocazia de a recupera măcar pe calea literaturii distanțele pe care nu le-am parcurs niciodată.”

Alex Moldovan, prezentare din „Lumea-n gamă marțiană. Seniorii”

Cartierul Gheorgheni, în care locuiesc eu, văzut de sus. Nu e cartierul în care stă Olguța, pentru că pe ăla nu mi-l permit încă. Am reușit ca până la vârsta asta să mă mut la trei blocuri distanță de locul unde m-am născut, ceea ce cred că-i o performanță. Ce să zic, prefer să mă las purtat pe aripile imaginației.

Biserica Sf. Mihail e un simbol imposibil de ratat pentru oricine trece prin centrul Clujului. Unora le evocă gânduri pioase, pentru mine simbolizează adolescența petrecută la poalele statuii lui Matei Corvin alături de prieteni, după ce am descoperit muzica rock și... și multe alte lucruri pe care aștept cu groază să le descopere peste câțiva ani și băiețelul meu. 

Clădirea din spate e Cazinoul din Cluj. Se pare că de fapt acolo n-a funcționat niciun cazino. Se află în Parcul Mare, care nu e tocmai mare, dar e frumos. Tipul care apare în poză alături de mine e Alex mic, care acum merge la grădiniță. Sau, mă rog, ar merge, dacă ar mai exista grădinița. Știind că, după pisici, pozele cu copii aduc cele mai multe like-uri pe FB, l-am rugat să apară aici în schimbul unei înghețate.

Suntem la liceul unde am învățat, Gheorghe Șincai. Sigur, puteam să vă arăt chiar clădirea școlii, dar hai să nu exagerăm, că-i vacanță. Mai bine admirați străduța de vizavi, unde îmi petreceam pauzele, adică acele momente ale zilei pentru care chiar merită să te trezești dimineața ca să mergi la ore. 

Alex Moldovan s‑a născut în 1977 la Cluj, unde locuiește și  acum.  E  pasionat  de  literatura  pentru  copii,  de  jazz  și  e  voluntar  la  o  asociație  pentru  protecția animalelor. A terminat filosofia, a tradus peste  treizeci  de  cărți,  printre  care  și  seria  Perc y Jackson, și a fost librar.

După ani, a simțit din nou nevoia să scrie și și‑a făcut un blog. I‑a spus Bicicleta galbenă. Olguța și un bunic de milioane e romanul lui de debut și inaugurează seria Cărților cu Olguța, la Editura Arthur. Cea mai recentă carte a lui se adresează copiilor sub 7 ani și se numește Băiețelul care se putea mușca de nas.