Caravana Arthur - Arthurpedia - Anghel Saligny
Anghel SALIGNY, constructor
n. 19 aprilie 1854, Şerbăneşti, Galaţi – d. 17 iunie 1925, Bucureşti
Fiul francezului Alfred Saligny, stabilit în Moldova ca profesor, la mijlocul secolului al XIX-lea, îşi face studiile secundare la Focşani şi, respectiv, Potsdam în Germania. Tot în această ţară şi-a continuat studiile superioare de astronomie (la Berlin), apoi de inginerie la Şcoala Tehnică Superioarădin Charlottenburg, 1870 – 1874, având ca profesori pe unii dintre cei mai mari ingineri constructori ai timpului.
Întors în ţară (în 1875), a deţinut multe funcţii importante în domeniul transporturilor, între care cea de director general al căilor ferate şi, respectiv, al porturilor şi căilor de comunicaţii pe apă, Ministru al Lucrărilor Publice (1918 – 1919). La vârsta de 30 de ani devine profesor universitar (şi şef al catedrei de poduri) la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti (până în 1914). A fost membru (1897) şi preşedinte (1907 – 1910) al Academiei Române. De asemenea, a fost membru fondator al societăţii Politehnice (1881) şi preşedinte al acesteia.
„Întemeietor al ingineriei româneşti“, cum îl numeşte matematicianul Gheorghe Ţiţeica, Anghel Saligny a fost un ilustru constructor de silozuri, căi ferate şi, mai ales, poduri, în proiectarea şi construcţia cărora a aplicat soluţii noi.
A construit numeroase poduri, printre care primele poduri combinate (de şosea şi cale ferată) pe liniile Adjud – Târgu-Ocna şi Bârlad – Vaslui, remarcându-se cel de la Cosmeşti, peste Siret, lung de 438 m, realizat la vârsta de numai 28 de ani, care l-a consacrat drept un remarcabil constructor în domeniu. De asemenea, a construit primele poduri metalice cu console fără culee, pe linia ferată Filiaşi – Târgu-Jiu.
Dar, principala operă tehnică a lui Anghel Saligny este Podul de la Cernavodă, peste Dunăre, din cadrul marelui complex feroviar Feteşti – Cernavodă (1890 – 1895, cel mai lung din Europa continentală şi al treilea din lume la vremea aceea (vezi Podul „Anghel Saligny“). „Ştiam că va ţine!“ a fost răspunsul marelui inginer la întrebarea pusă de un tânăr, prezent la spectaculoasa probă făcută în ziua de 14 septembrie 1895, când 15 locomotive grele au trecut peste impunătoarea construcţie, cu viteza de 80 km/h, extrem de mare pentru acele timpuri, el stând sub pod. Marele constructor a proiectat podul după metode de calcul moderne care, ulterior, au servit drept exemplu în întreaga lume.
Anghel Saligny a realizat, totodată, docurile şi antrepozitele din porturile Brăila şi Galaţi, la construcţia silozurilor de cereale folosind, pentru prima dată în lume, prefabricate din beton armat.
Poți citi mai multe despre personalități, locuri, artă, obiceiuri și gastronomie în cartea Mică enciclopedie a României pentru copii, de Silviu Neguț și Marius-Cristian Neacșu.
