Anchetă Arthur – Pasiuni & Colecții #5. Povestitoare: Georgiana Chițac
Georgiana Chițac ne povestește astăzi despre colecțiile și pasiunile pe care le-a avut de-a lungul anilor. Ne-a surprins să aflăm că desenul și scrisul nu s-au numărat printre activitățile favorite în copilărie, ci au apărut mai târziu în viața autoarei volumului Cui i-e frică de Scufița Roșie? Am aflat și că Georgiana Chițac ar fi putut deveni bucătar, dacă lucrurile s-ar fi așezat altfel, și că o constantă în toți acești ani a rămas plăcerea pentru lectură.
Fac doi clopoței de ceramică o colecție?
În copilărie nu m-am gândit deloc la faptul că aș putea ilustra sau aș putea scrie. Primele amintiri legate de desen sunt cele în care eram drastic corectată de doamnele educatoare că nu desenez deloc ce trebuie și cum trebuie. Prin urmare, m-am oprit din a desena. În școala primară îmi făcea sora mea mai mare temele la desen. M-am reapucat din nou de desen pe la zece ani, când am început dintr-o dată să desenez bine și m-am apucat să chițăi că vreau la Liceul de Artă, despre a cărui existență nu-mi amintesc cum aflasem. Toată lumea ridica din sprâncene, dar mi-au făcut hatârul, că eram rea de gură și trebuiau să scape cumva de mine.
Primele amintiri legate de scris sunt cele din clasa a doua, când mă munceam la niște compuneri care mie mi se părea că nu ies deloc bine, pentru că nu aveau cuvintele alea mișto pe care nu le cunoșteam, așa cum aveau compunerile Ralucăi, căreia i le scria maică-sa. Pe scurt, pasiunile mele din copilărie n-au fost nicidecum scrisul și desenatul, ci săritul gardurilor, atârnatul în poziția liliacului pe bara de bătut covoare, coarda și elasticul și, ceva mai târziu, cititul, dar n-am ajuns niciodată la nivelul soră-mii de citit pe bandă rulantă.
Cu dragul de citit am rămas, pe la 13-14 ani am fost pasionată de fizică, dar, slavă cerului, mi-a trecut. Pe la douăzeci și ceva de ani am adăugat un oarecare interes pentru gătit. Încă cred că m-aș fi descurcat bine ca bucătar, dacă s-ar fi aliniat altfel planetele în viața mea. Am avut perioade în care mi-au plăcut fotografia și călătoriile. De fapt încă îmi plac, dar e greu să le strecor printre tot ceea ce fac.
Nu sunt chiar genul colecționar, dar când eram mică strângeam timbre. Mulți copii o făceau. Era una dintre puținele colecții pe care mi le permiteam și, sinceră să fiu, nu cred că erau foarte multe opțiuni pe vremea copilăriei mele. Încă mai am timbrele, dar sunt într-o dezordine cumplită. Aștept pensia ca să mă ocup din nou de ele. M-am apucat în schimb să colecționez clopoței de ceramică. Bine, n-am decât doi pentru moment, dar sunt atât de non colecționară din fire, că e deja un început încurajator.
