Constantin Ţoiu

Prin descendenţa sa familială greco-macedoneană, dar şi prin calităţile sale imaginative şi stilistice, Constantin Ţoiu intră în categoria tipologică, numită de G. Călinescu, a meridionalilor "bolnavi de prea multă inteligenţă plastică". Autorul a izbutit să supravieţuiască epocii staliniste traducând şi redactând scrierile altora. Debutează în 1965 cu romanul Moartea în pădure, dar prima sa carte cu adevărat reprezentativă poate fi considerată culegerea de povestiri Duminica muţilor, apărută în 1967.

În 1976, publică Galeria cu viţă sălbatică, roman ce se bucură nu numai de o consacrare oficială, ci şi de un mare succes de public (34.000 de exemplare vândute), fiind tradus ulterior în engleză, franceză, poloneză, maghiară şi germană. După alte două romane, Însoţitorul (1981) şi Obligado (1984), în 1987, apare Căderea în lume, capodopera autorului.

Constantin Ţoiu a mai publicat şi alte romane (Barbarius, 1999, şi Istorisirile Signorei Sisi, 2006), precum şi mai multe volume de eseuri şi articole. Opera sa autobiografică Memorii din când în când a ajuns la al treilea volum.