Visul 27: Adâncul oceanului
Persoana care ne-a trimis descrierea în formă de poem a unui nou vis ilustrat de Mircea Pop a preferat să rămână anonimă. Citește mai jos textul pe care l-am primit.
Tocmai am părăsit cimitirul din satul unde am copilărit
am urcat într-o mașină de teren verde închis
în care sunt prieteni buni pe care nu-i cunosc
în jurul meu văd doar cruci albe și biserici arse
Gonim fiindcă ceva sau cineva ne urmărește
ne îndreptăm spre o prăpastie
Cu mare viteză
râdem
dar mașina nu mai poate încetini și sărim
prăpastia era un ocean.
întinsă într-o cadă albă care stă nemișcată în larg
îmi văd doar părul lung care plutește în apă
deasupra mea trece un avion alb
nu pot striga
e enorm de multă liniște în jur
încerc să mă ridic
dar fundul căzii e adâncul oceanului