Visul pe care îl publicăm astăzi a fost trimis de istr.anamaria.13. Ilustrația este semnată de Mircea Pop.

 

Mă aflam în camera mea de la o școală privată. Fereastra, poziționată la capul patului meu, dădea spre curtea din spatele școlii unde se afla un arbore foarte mare, pe care l-am considerat perfect din toate punctele de vedere. În spatele arborelui, la aproape 10 metri depărtare, se afla o mică biserică/ școală unde de asemenea alți copii învățau.
La un moment dat în timpul zilei, în timp ce stăteam pe pervazul destul de lat al ferestrei, am observat cum din depărtare vine un tren plutitor, care se oprește la fereastra mea, stă un minut, și pleacă.
După puțin timp, văd de la geam un băiat care iese din mica biserică/ școală, și se apropie de clădirea în care mă aflam eu. Se uită în sus la mine și mă întreabă dacă am văzut trenul, iar eu îi răspund ca da. El îmi zice să îmi adun prietenii și să cobor în curte. Am coborât împreună cu ei pe țeava de scurgere de lângă fereastra mea. Când am ajuns în curte, băiatul ne-a zis mie și prietenilor mei să mergem la arbore, dar el nu s-a oprit, ci a trecut direct prin el, dispărând din fața noastră. După puțin timp am decis să mergem după el, și am intrat și noi în trunchiul arborelui, ajungând într-un loc care părea infinit, plin de frunze verzi si crengi de toate mărimile, care se intersectau.
Am petrecut ceva timp acolo până am auzit din nou trenul cum se oprește la fereastra mea.

Mircea Pop