Visul 18: Pentru o cauză nobilă
Visul ilustrat de Mircea Pop ne-a fost trimis pe Instagram de Alexandra Gologan. Citește mai jos descrierea pe care am primit-o:
Eram în curtea liceului, discutând cu o colegă. Aceasta îmi vorbea despre un concurs la care ar vrea să participe, simțindu-se foarte sigură pe sine. „Nu vrei și tu să participi?”, m-a întrebat. Am răspuns că nu, nu cred că m-aș descurca... Apoi, colega mea s-a îndepărtat, iar clopoțelul a anunțat sfârșitul pauzei. M-am îndreptat spre intrare, fără să bag de seamă că nu mai intrasem pe ușa aceea până atunci. Holul îmi părea complet străin. O femeie a trecut grăbită pe lângă mine. Era îmbrăcată într-un halat alb. Am vrut să o întreb unde este sala în care aveam oră, însă femeia a dispărut la fel de brusc precum apăruse. Atunci am observat că sălile de clasă din aripa aceea nu erau unele obișnuite. Erau pline cu paturi de spital, unele libere, altele ocupate de tineri adormiți. Nu înțelegeam... Apoi, femeia în halat alb a reapărut, făcându-mi semn să mă grăbesc. Am urmat-o și am intrat într-un laborator, unde femeia mi-a indicat scaunul pe care să mă așez. „Ți-e teamă?”, m-a întrebat. Eram înspăimântată, dar nu am apucat să îi răspund. „Nu-ți face griji, avem paturi libere în caz că apar efecte adverse și trebuie să te odihnești”, mai zise. „Cred că e o greșeală…”, am încercat să spun, însă rămăsesem fără glas.
Apoi am văzut seringa din mâna femeii, în care introducea un lichid gălbui. „Nu uita că faceți asta pentru o cauză nobilă.” Oare de ce folosea pluralul? Eram doar eu acolo. „Liceul are nevoie de elevi cu minți sclipitoare, care să obțină premii la concursuri importante și care să îi asigure prestigiul. Cum ați mai putea face asta dacă n-ar exista serul care să vă îmbunătățească capacitățile intelectuale?”, zise ea, vorbind parcă cu sine. Apoi păru să-și amintească că eram și eu de față și se grăbi să adauge: „Stai calmă, dragă, nu-ți vei aminti nimic din toate astea..." Și am privit-o, tremurând din toate încheieturile, cum se apropie cu seringa...