Visul 13: Pluteam
Al 13-lea vis ilustrat de Mircea Pop a fost trimis de Ozana Nițulescu. Iată descrierea primită:
Exersam cu un tip o săritură de precizie pe un buștean (să aterizez pe capătul lui, bușteanul fiind așezat în lungul săriturii mele). Mai eram cu niște oameni. La un moment dat mi-au zis că e timpul să plecăm. Am zis că mai fac una și vin. Am sărit și spre aterizare am lungit săritura, cum mai fac uneori în vise. Plutind, și ținând-o cât mai mult, mi-am zis „acum visez!” (până acum când mai visam asta, îmi ziceam că „ia uite, sar lung ca în vise”, dar credeam că sunt în realitate). Și am ales să profit și să nu mai aterizez. Am continuat să plutesc deasupra pământului și apoi am rămas pe aceeași linie, în timp ce sub mine s-a deschis o faleză și am continuat să plutesc deasupra oceanului, destul de jos față de mine. Priveam cerul senin (pluteam ca și când aș fi făcut pluta pe spate) și vedeam căsuțe deasupra, plutind pe cer, mici și colorate și frumoase (erau mici pentru că erau departe). Era foarte plăcut și mă simțeam bucuroasă, și un pic curioasă de căsuțe. M-am trezit.