„Renunță la toate personajele umane și la dragoni, concentrează-te pe frații Bone din Boneville.” Despre Jeff Smith

Jeff Smith a învățat să citească din Peanuts. În clasa a patra se îndrăgostește de Pogo al lui Walt Kelly, iar după ce termină liceul îl prinde foarte tare Doonesbury de Garry Trudeau. Își propune să lanseze o bandă desenată în ziar.

Obține o bursă la Columbus College of Art and Design unde rezistă un singur semestru. Este demoralizat și de atitudinea de desconsiderare a instituției cu privire la bandă desenată și caricatură. 

Următorii patru ani din viață îi petrece ca muncitor în fabrici și magazine, inclusiv în fabrica de înghețată a tatălui său.

Într-un final se înscrie la Ohio State University. Facultatea nu îi oferă know-how, însă îi pune la dispoziție resurse. În primul rând ziarul studențesc Lantern în care își propune și reușește să publice un strip: Thorn. Realizând un strip și împrietenindu-se cu personalul tehnic, Smith învață să-și pregătească planșele pentru reproducere tipografică. În același timp, în cadrul universității, Lucy Caswel și Milton Caniff puneau bazele a ce avea să devină Cartoon, Graphic and Photographic Arts Research Library de care s-a folosit pentru a deprinde tehnici de lucru în bandă desenată studiind planșele originale ale maeștrilor comic stripurilor din ziare.

Înspre finalul facultății trimite Thorn marilor difuzori de bandă desenată de ziar, dar este demoralizat de modificările cerute de aceștia, de viziunea strict comercială și mai ales de lipsa de înțelegere a felului în care funcționează o bandă desenată. De exemplu, i se cere să-și facă personajele să vorbească în baloane de gândire, fiindcă așa se exprimă Garfield, iar asta îl înstrăinează de ambiția de a realiza o bandă desenată.

În 1986, împreună cu Jim Kammerud și Marty Fuller, înființează studioul de animație Character Builders în cadrul căruia realizează spoturi publicitare, și lucrează ca subcontractori pentru diferite studiouri de animație de la Hollywood.

Ritmul obositor, necesitatea de a merge la întâlniri de afaceri pentru a obține contracte, precum și caracterul muncii (consideră că vinde oamenilor produse de care nu au nevoie) îl impulsionează să creeze din nou benzi desenate cu propriile sale personaje. 

Devine conștient și de revoluția care se petrecea în industria americană de comics. În revistele de bandă desenată nu doar că apar titluri rafinate formal ca The Dark Knight Returns și Watchmen sau satire alb-negru independente ca The Tick și Cerebus, The Aardvark, dar apar și librării specializate, capabile să vândă astfel de opere cititorilor. Aceste lucruri îl fac să-și dea seama că cel mai potrivit loc pentru povestea pe care o are de spus nu este o bandă desenată de ziar (un strip), precum cele pe care le admira în tinerețe, ci o revistă de bandă desenată (un comic book).

În 1989 începe pregătirile pentru a lansa Bone, iar în 1991 ajunge în magazine când piața era deja extenuată de curentul revistelor alb-negru independente. Pentru a pune capac, Bone debutează în aceeași zi cu Spider-Man #1 de Todd McFarlane sub care este îngropată. Urmează doi ani de vânzări timide și liniște din parte presei de specialitate. În acest timp decide să se dedice în totalitate lui Bone, vânzând pachetul de acțiuni de la Character Builders și renunțând la sarcinile din cadrul companiei. Totuși nu-și asumă un risc enorm. Soția sa, Vijaya Iyer, lucra la un start-up din Silicon Valley, iar Smith ar fi putut reveni la vechea slujbă din industria animației. Nu a fost însă nevoie să facă asta. 

După ce a participat la un târg de carte organizat de marii distribuitori de bandă desenată din SUA s-a apropiat de alți autori de bandă desenată independentă, în special de Dave Sim, a legat relații cu deținători de librării și cu critici, iar astfel Bone a început încet-încet să se facă remarcată și să prindă tracțiune.

În 1995 piața americană de bandă desenată intră în recesiune, Smith este alienat de Dave Sim și mai larga comunitate de autori de bandă alb-negru, ceea ce-l determină să publice Bone prin intermediul editurii Image Comics. Dar în 1997 revine la propria lui editură Cartoon Books, lucru sărbătorit printr-un turneu prin țară alături de alți autori de bandă desenată independentă și alternativă precum Linda Medley, Charles Vess, Stan Sakai și Jill Thompson. Alături de Sakai și Tom Sniegoski va realizat Stupid, Stupid Rat Tails, iar împreună cu Vess publică Rose, două spin-off-uri care întregesc lumea din Bone.

Înspre ultimele numere Jeff Smith devine o victimă a propriului succes. Încercând să termine Bone într-un ritm decent, printre apariții la convenții și managementul micii sale afaceri atât de profitabile, dezvoltă sindrom de tunel carpian și e forțat să ia pauză de la desenat timp de opt luni. Nu mai reușește să-și regăsească ritmul său de lucru, oricum meticulos.

După finalizarea acestui magnum opus în 2004, Schoolastic începe să-l reediteze în culoare. Lucru care îi oferă lui Smith ocazia să revizuiască numerele mai vechi. Corectează diferite greșeli și introduce elemente care anticipează evenimente ce au să se petreacă în volumele ulterioare.

De atunci Jeff Smith a continuat să realizeze benzi desenate apreciate și bine vândute. În 2007 lansează Shazam! The Monster Society of Evil pentru DC Comics. În 2013 începe o nouă serie independentă: RASL. Aceasta este o operă SF cu puternice influențe de noir, despre un hoț de artă care călătorește prin realități paralele. Iar în 2013 debutează webcomicul Tüki: Save the Humans, pe care îl abandonează din păcate din cauza unei leziuni la mână, rămânând să-i găsească un format potrivit vitezei cu care poate Smith să lucreze.

Jeff Smith a avut și continuă să aibă o carieră împlinită. Fără a fi deosebit de prolific, fiecare dintre benzile sale este o mostră de măiestrie în arta povestirii grafice. Opera sa surprinde prin diversitatea de subiecte și tonuri pe care le poate aborda. Și-a construit această carieră prin perseverență, pasiune pentru bandă desenată și studiul ei, gust pentru riscuri calculate, dar și mulțumită unor rețele de sprijin care i-au permis să-și asume aceste riscuri.