CARTEA ÎN TREIZECI DE SECUNDE

Acum foarte, foarte mult timp, benzile desenate apăreau în fiecare zi în ziare. Mai mult, prima pagină de ziar pe care o citeau oamenii era în general tocmai pagina de comic stripuri  ̶  de scurte BD haioase, garantate să te facă să râzi  ̶  pentru că tuturor ne place să râdem, nu-i așa?

Peanuts („Alune”) e cea mai celebră BD din America, iar acest volum conține primii trei ani de viață ai seriei de comic stripuri, așa cum a fost ea tipărită în milioane de ziare  ̶  câte o scurtă BD de patru imagini în fiecare zi, apoi, începând cu 1952, câte o BD mai lungă, duminica.

Peanuts sunt un grup de copii  ̶  și un câine pe nume Snoopy („Băgăciosul”)  ̶  care trăiesc într-o lume ca a noastră, dar în care adulții nu sunt niciodată văzuți  ̶ doar auziți. (Dacă nu știți, pe vremuri li se spunea copiilor că trebuie să fie doar văzuți, nu și auziți. Așa că Schultz râde de adulți încă de la început.)

Aventurile lor miniaturale „trădează” un adevăr de care adulții au uitat: copilăria nu e aproape niciodată inocentă: chiar în primul gag, un băiețel își declară antipatia față de personajul principal, Charlie Brown. În al doilea, fetițele sunt bune și blânde… uneori. În al patrulea, cavalerismul are un preț. Și tot așa, cale de peste o mie de gaguri în care cititorii copii dau nas în nas cu lumea adulților, iar cititorii adulți se amuză și își reamintesc lecții de viață pe care, poate, le-au uitat.

Charles Schulz

COMIC STRIP? CE-I ĂLA COMIC STRIP?

E termenul cel mai utilizat în întreaga lume pentru benzi desenate foarte scurte, care își duc povestea la capăt în doar câteva imagini înșirate într-o fâșie de lățimea unei pagini. Nu există un termen specific în limba română pentru acest format de bandă desenată, așa că voi continua să menționez comic strip / comic stripuri.

Varianta extremă a comic stripuri, cea în care toată fâșia alocată poveștii e ocupată de o singură imagine, se numește gag cartoon sau, pe românește, caricatură.

Când Charles M. Schultz a început să deseneze Peanuts, a decis să folosească un format fix, de patru imagini pentru fiecare comic strip. Pe măsură ce paginile ziarelor deveneau mai mici, și desenele se micșorau la rândul lor, așa că în 1988 a trecut la formatul de trei imagini pe strip. Schultz experimentează rareori, dar are și el câteva gaguri unde folosește doar una sau două imagini.

Duminica, ziarele aveau mai mult spațiu la dispoziție pentru paginile „distractive” așa că și desenatorii de comic stripuri aveau loc să deseneze povești mai lungi. Asta e explicația pentru care, începând cu 1952, la fiecare 6 gaguri scurte, Peanuts are și o poveste mai lungă, de o pagină întreagă.

AM ÎNȚELES, E O CARTE DE BANCURI DESENATE

Nu tocmai. Bancurile au ca scop principal să te facă să râzi, cu orice preț. Peanuts are ca scop principal să te facă să înveți ceva  ̶  și folosește umorul ca lingurița de zahăr care ajută copiii bolnavi să-și înghită medicamentele.

De exemplu, înveți ce e acela sens figurativ („Atenție la copii”, scrie pe un semn de circulație. „Hai să mergem, nu cred că vine vreun copil!” spune Charles Brown după ce așteaptă degeaba o vreme), ce e o generalizare („Soarele ne încălzește”, spune Shermy. „Nu chiar…” „Cum adică, «nu chiar»?”, „Mai sunt și mănușile!”, răspunde Charles Brown) și, evident, o sumedenie de cuvinte noi, ca „intimitate” (atunci când Patty vorbește la telefon, iar Snoopy o ascultă).

Dacă în acești primi ani Schultz e mai degrabă un umorist „obișnuit”, pe măsură ce popularitatea creației lui crește, el începe să strecoare și comentarii sociale, reacționează subtil la dezbaterile vremii lui, ba chiar construiește o întreagă filozofie de viață. Până și copiii pot avea crize existențiale, nu-i așa? („Mă îngrozește viitorul!”, spune Charles Brown. „De ce?... Ești tânăr și plin de viață. Probabil mai ai vreo șaizeci de ani de trăit!”, îl liniștește Patty. „Asta mă îngrozește!”, răspunde el).

ALTE DETALII

Iată aici primele 60 de comic stripuri din carte.

Dacă 60 de zâmbete nu vă ajung nici pe-o măsea, nici o grijă  ̶  editura Art are o colecție serioasă de comic strips. Pentru cititori de toate vârstele, recomand (în afară de Peanuts evident…) Calvin și Hobbes și Garfield. Pentru adulți, Viața pe înțelesul tuturor e cinică și foarte inteligentă.

Și românii fac comic stripuri.

• Aventurile unui pompier din Fahrenheit 451 în Țara unde nu se citește
• Utopia Balcanica - haz de necaz, în pas cu vremurile
• Auzite în STB - sau ce mai zic bucureștenii în mijloacele de transport în comun
• Zobb, un extraterestru în București (apărut inițial în săptămânalul Șapte Seri)
• Fredo & Pidjin - went global and English only