10 bedele de citit, apărute în 2018

Autori români:

Vacanța lui Nor // Maria Surucan și Ileana Surducan (ed. Grafic)

Primul roman grafic românesc publicat de Grafic și o revenire a benzii desenate românești în mainstream, după ce în a doua jumătate a lui 2017 și în prima jumătate a lui 2018 am asistat la o implozie a ei. Ar fi meritat menționat doar și pentru asta, însă, din fericire, este și un titlu foarte bun.

Pornind de la o premisă încă familiariă, vacanța la tară departe de prieteni și tehnologie, Ileana și Maria Surducan ne arată legătură dintre joc, joacă și povestire. Autoarele reușesc să recupereze pentru o nouă generație basme și tradiții românești într-o manieră mai ludică și mai eficientă decât alte tentative recente prea reverențioase, edgy sau chiar resentimentare.

Iar balaurul e așa de drăgălaș.

Ultra salariatul/Corporatrista // SEFEU COOP, respectiv Irina Maria Iliescu & SEFEU COOP (publicat independent)

Ultra Salariu este continuarea unui volum în tiraj limitat premiat anul trecut la Cele mai frumoase cărți. Corporatrista este un volum editat în regie proprie, cu ilustrații care pot fi consultate online, nominalizat anul acesta la același premiu, precum și unul dintre proiectele artistice are au fost selectate în cadrul ediției din 2018 a proiectului Arta la intrare. Ambele cărți adresează prin caricatură și dialog reprodus cu simțul oralității natura muncii în 2018.

Focurile lumii noi // Alexandra Gold și Alexandru Lamba (ed. Geek Network Print)

Alexandra Gold și Alexandru Lamba spun o poveste scurtă, dar compactă și densă, despre un viitor apropiat în care Rusia e pe cale să se destrame după o criză financiară. Sărăcia generalizată înfometează populația și o conduce către acte în ce în ce mai extreme. Statul răspunde prin lege marțială, care doar încinge și mai mult spiritele. Când Piața Roșie este luată cu asalt și aproape cucerită de cetățeni, o rază de foc venită din ceruri trasează în fața Kremlinului un mesaj pe are nici oamenii de știință, nici preoții nu-l pot descifra. Asta nu înseamnă că nu se vor folosi de el.

Traduceri:

Asterix și cosorul de aur // René Goscinny și Albert Uderzo (ed. Grafic)

Faptele de vitejie ale galilor nu doar continuă în Asterix și cosoul de aur, dar capătă forma pe care știm cu toții. Când druidul Panoramix își rupe cosorul de aur în preajma adunării druizilor, Asterix și Obelix trebuie să meargă până în Luteția să procure unul nou, înfruntând tâlhari, birocrați și ... monopoluri. Aici Goscinny și Uderzo pun bazele formulei care au făcut din Asterix și Obelix o serie atât de longevivă, aducând elemente de satiră socială și parodie în serialul comic de aventuri istorice.

Corto Maltese - Departe, tot mai departe // Hugo Pratt (ed. Cartea copiilor)

Al treilea volum cu Corto Maltese publicat de Cartea Copilului conține cinci nuvele grafice independente, închegate totuși în jurul căutării orașului aurit El Dorado și ancorate în peisajul sud american. Pratt e din ce în ce mai inventiv cu limbajul grafic și crează scene care să valorifice cât mai mult stilul său cu umbre puternice trase în tuș și detalii șterse impresionistic. Rămâne, ba chiar devine mai curajoasă, încărcarea poveștilor de aventuri cu experiența de viață a autorului, anulând clișeele prin încercarea de a înțelege cultura și istoria locurilor prin care călătorește personajul principal.

Watchmen // Alan Moore și Dave Gibbons (ed. Grafic)

Un volum de referință pentru orice cititor de bandă desenată, și nu numai, care poate fi acum în biblioteca oricărui pasionat de literatură mulțumită traducerii Iuliei Gorzo. E un punct de inflexiune în evoluția benzii desenate nord-americane, care prin interogarea poveștilor cu supereroi și recuperarea unor autori, tradiții și genuri reușește să revitalizeze întreaga industrie. Sper că reușitele sale, despre care s-a scris încontinuu din 1986 încoace, vor deschide apetitul cititorilor din România, iar lecțiile pe care încă le mai poate preda ne vor inspira autorii.

Zâmbește // Raina Telgemeier (ed. miniGrafic)

Zâmbește este este unul dintre cele mai de succes romane grafice publicate pe piața nord-americană. Reușește asta printr-un grafism simplu, abordabil, cu un simț al comicului în secvență și o poveste autobiografică care evocă momente prin care am trecut cu toții, fără să cadă pradă clișeelor. Spre deosebire de alte povești young adult, nu trebuie să fabrice artificial dramă introducând elemente de fantasy sau făcând lumea personajului să graviteze prea mult în jurul unui anumit eveniment (balul de la final de an, marele meci, admiterea la liceu etc.) pentru că problema danturii sale este o sursă constantă de tensiune.

Iar acum Zâmbește vine și pe piața românească să deschidă apetitul unei noi generații de cititori. Cel care va citi astăzi Telgemeier, mâine va face pasul spre Satrapi sau Bechdel.

Wonder Woman. Terra Unu // Grant Morrison și Yanick Paquette (ed. Grafic)

Dacă filmul din 2017 este o modernizare a personajului și o ajustare a lui pentru a încăpea pe marele ecran, Morrison și Paquette încearcă să utilizeze și reconcilieze întreaga istorie de 75 de ani a Wonder Woman, îmbrățișând chiar și aspecte minore, destul de caraghioase, de exemplu turniruri cu canguri. Dacă filmul evită în cea mai mare parte să vorbească despre feminism, Wonder Woman, Terra Unu își asumă să discute despre viziunea lui William Moulton Marston, creatorul Wonder Woman, despre rolul femeilor în societate și încearcă să o reconcilieze cu un feminism de valul al treilea mai temperat, dar și mai intersecțional.

E de discutat dacă volumul se ridică la înălțimea ambițiilor și dacă e locului unei echipe formată numai din bărbați să-și propună așa ceva în primul rând. Dar e un exemplu foarte bun de bandă cu supereroi spunând povești îndrăznețe grafic și narativ, care abordează subiecte complicate și actuale.

Poptropica. Volumul 2. Expediţia pierdută // Mitch Krpata și Korry Merritt (ed. miniGrafic)

Oliver, Jorge și Mya își continuă aventurile prin insulele Poptropica încercând să ajungă acasă ghidați de harta misterioasă. Acum nu doar că sunt urmăriți în continuare de Octavian, dar par angrenați din ce în ce mai mult într-un complot care are legătură cu natura insulelor blocate în istorie. Aventura nepretențioasă este perfect delectabilă, iar elementele de cultură generală strecurate în timpul peripețiilor sunt mai mult decât binevenite.

V For Vendetta // Alan Moore și David Lloyd (ed. Grafic)

Nu este o operă atât de completă și împlinită precum Watchmen. Dovadă stă și adaptarea lui James McTeigue și a surorilor Wachowski, care și-au asumat multiple libertăți față de textul sursă, spre deosebire de adaptarea lui Zack Snyder pentru Watchmen. Chiar și așa, avem o de-a face cu lucrare vitală din mai multe puncte de vedere. Început și conceput de Alan Moore foarte aproape de debutul său, realizat în salturi și întreruperi, scenariul are scăpări și excese. Are în același timp ambiție și reușește să marcheze un moment istoric în care se formula un nou fel de autoritarism de dreapta. Iar felul în care David Lloyd tratează scenariul îi oferă o convingătoare aură lugubră.

De asemenea lansarea romanului grafic l-a adus pe co-autorul său la un eveniment de pe urma căruia cred că avem cu toții ceva de învățat.

Articol de Alin Răuțoiu